luni, 24 noiembrie 2008

La 200 km de Sighet, la granita vechiului Comitat al Maramuresului, traiesc, la limita saraciei, 1600 de romani, porecliti „volohi”


Despre « volohii » din Ucraina a relatat pentru prima data, la Radio Sighet, intr-o emisiune din 11 noiembrie 2008, Presedintele Asociatiei Culturale a Romanilor din Transcarpatia , dr. Ioan Mihai Botoş care impreuna cu Adrian Marchis de la Radio Romania şi reporterii de la de la GAZETA de Maramures a vizitat, la doar 200 de kilometri de Maramures, o comunitate de romani care nu apare in niciun document oficial, nici din Romania, nici din Ucraina, si despre care nu stie nimeni nimic.

Aceştia traiesc, la limita saraciei, sunt porecliti „volohi”, fara legatura cu tara sau alte comunitati de romani din Ucraina . Fara scoala si biserica, „volohii” din Poroscovo au pastrat, aproape inexplicabil, un dialect ce seamana cu limba vorbita in evul mediu Despre „insulita de volohi” complet izolati se spune ca s-a auzit prin anii ’90, cand un barbat intors din armata le-a adus un radio cu tranzistori si, astfel, au aflat ca, undeva, peste granita, exista un popor care vorbeste o limba asemanatoare cu a lor . Niciunul dintre ei n-a fost niciodata in Romania, nu-si imagineaza unde este situata „Tara Mama” si nu stie nimic despre neamul din care face parte.

Cele mai multe familii traiesc la limita saraciei si, pana la destramarea URSS, isi paraseau locuintele si plecau cu tot cu copii la munca, in Kazakhstan. Se spune ca satele Mircea si Poroscovo au fost descoperite de o delegatie care a ajuns in zona prin anii ’90, iar localnicii s-au identificat ca fiind de aceeasi origine cu fratii pe care ii auzeau la radio. Frecventa ascultata de romani era cea de la Radio Bucuresti. Altii au aflat ca sunt romani de la parinti si abia pe „stroica” (santier, n.red.), in Kazakhstan, au aflat ca exista si altii care vorbesc aceeasi limba cu ei.

Romanii din Poroscovo spun ca, pana la vizita grpului insotit de dr. Maihai Botoş, n-au vazut in carne si oase niciun roman din Romania şi nu au fost cautati de nicio publicatie romaneasca! Mai mult, nu stiau nici de comunitatile de romani din dreapta Tisei sau din alte regiuni ale Ucrainei!

Documentele istorice din zona arata ca, pe la 1364, in zona Munkacevo, ar fi fost infiintate 10 puncte de graniceri, la care au fost adusi militari volohi. Tot in acea perioada, se spune ca si in zona Poroscovo au fost infiintate 7 puncte de graniceri, unde lucrau tot volohi. Pornind de la aceste date istorice putin cunoscute, s-a dezvoltat teoria ca „volohii” din Poroscovo ar fi urmasii militarilor adusi la aceste puncte. Potrivit altui scenariu, romanii de la baza Carpatilor Padurosi s-ar trage din ciobanii volohi veniti in zona.

La manifestarile dedicate aniversarii a 90 de ani de la Marea Unire, organizate de Asociaţia culturală « Dacia » (din iniţiativa şi cu sprijinul dr. Mihai Botoş) un grup de „volohi” au participat pentru prima oara la o întâlnire de acest fel, descoperind informaţii despre Patria Mama, trăind un adevărat şoc, simţindu-se integraţi într-o colectivitate despre care nu ştiau nimic, dar care i-a primit cu simpatie şi căldură frăţească. Cei prezenţi le-au promis că vor face demersurile necesare pentru ca o delegaţie a volohilor să obţină paşapoarte pentru a putea vizita România !
I.D. MARIS

Sursa: www.sighet-online.ro

duminică, 23 noiembrie 2008

Vernisajul expozitiei „Cernauti in carti postale ilustrate”


Institutul “Fratii Golescu” va invita Marti, 25 noiembrie 2008, ora 18.00, cu ocazia implinirii a 600 de ani de la prima atestare documentara a orasului Cernauti si a 90 de ani de la Unirea Bucovinei cu Romania, la vernisajul expozitiei „Cernauti in carti postale ilustrate” – colectia Corneliu Beda, care se va desfasura in perioada 25 noiembrie – 2 decembrie 2008 la Centrul Cultural al M.I.R.A. (Ministerul Internelor si al Reformei Administrative) din Bucuresti.

Adresa: Str. Mihai Voda Nr. 17, sector 5, Bucuresti. Tel: 0721242932.

Sursa: tudorcojocari.wordpress.com

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

"Centrul geografic al Europei", de Florentin Nasui


Mărul de lângă drumul spre Centrul Europei

Duminica trecută i-am însoţit spre centrul geografic al Europei pe Ionică, Vio şi Pino, 3 prieteni din copilărie care s-au născut la Sighet. Au fost colegi de generală şi de liceu . De 3 decenii unul , locuieşte în Franţa, altul în Baia Mare. Numai unul a rămas de strajă la graniţa cu Ucraina, în amintirea anilor cînd toţi 3 se scăldau clandestin în Tisa şi se jucau hentoff, prin fizeş.

Pe malul rîului de frontieră, mărginit de o fîşie de pămînt arat şi de un gard amărît din sîrmă ghimpată. Prin găurile lui, te puteai strecura uşor la scăldat sau la pescuit cu băţul de alun.

Chiar dacă din loc în loc erau poteci de acces spre apă, copiii îşi legau de picioare potcoave de cal şi treceau peste fîşie cu ele îndreptate spre Ucraina, şi la dus şi la întors, apoi se ascundeau printre tufe şi rîdeau în pumn de soldaţii nevoiţi să caute animalele care nu-s şi să are din nou fîşia.

Davai mahorka

Tot de pe malul stîng , în zilele lungi de vară, pruncii pîndeau pînă seara tîrziu gardul ghimpat de dincolo, din Uniunea Sovietică. Gard înalt de 3 metri , greu de trecut fără să-l atingi. Dacă-l atingi , din stîlpii metalici ţîşnesc rachete de semnalizare, se zicea. Şi stăteau bieţii coconi flămînzi aşteptînd să treacă vre-un fugar, aşa cum auziseră ei că trec românii pe la iugoslavi.

Să vadă barem o rachetă zburînd. Dar ani şi ani de zile, pe acolo , peste gardul aceluiaşi lagăr zburau numai păsările.

Supăraţi că ţara vecină nu le-a oferit nimic în ziua respectivă, de cum auzeau duda aparte a marfarelor ruseşti, care treceau zilnic pe lîngă fizeş copiii alergau după tren. În limba rusă cereau din mers mecanicilor de locomotivă sau frînarului din ultimul vagon ţigări. Şi nu primeau nimic, pentru că ei strigau: davai mahorca (alcool) în loc de davai ţeharke(ţigări). Trei dintre copiii de atunci au aflat după aproape 5 decenii de ce n-au căpătat ţigări de la feroviarii din ţara vecină.

Ţară în care, imediat lîngă aceeaşi Tisa, trăiau nevăzuţi români, maghiari, ucraineni, evrei, ţigani, care toţi vorbeau pe înţelesul lor, exact ca în Sighet, orăşelul în care se născuseră. Asta a constatat Vio, singurul dintre ei, care prin anii 1960 a trecut cu „chemare” la neamuri peste podul de cale ferată de la Cămara Sighet-Biserica Albă.

Umbra lui Stalin pe Tisa

Duminică, deci, cînd la amiază au fost 24 de grade C la soare , am trecut podul istoric Sighet- Slatina pentru ca Vio să le arate prietenilor pe unde a umblat el pe jos, între micuţul orăşel din dreapta Tisei , care are azi 60 procente populaţie românească şi comuna Biserica Albă, locuită 99 la sută de români.

După ce francezul s-a cam supărat puţin pe tinerii grăniceri ucraineni, care într-o română aproximativă i-au explicat că poza sa din paşaport s-a dezlipit puţin „din întîmplare” (adică au verificat documentul la sînge), am ajuns cu maşina la „Maramureşul” din Slatina. Aici ne-a aşteptat ghidul nostru, prof. Gheorghe Opriş, preşedintele Asociaţiei culturale „George Coşbuc” a românilor din Transcarpatia.

După ce francezul a făcut cunoştinţă cu un „cinci” din vodka ucraineană, i-a trecut acestuia supărarea .

Pentru că în copilărie am mîncat la Slatina prima dată gustosul knedle (tocăniţă cu aluat fiert), mîncare evreiască, aveam să aflu de la Pino, i-am propus gazdei să găsim pe traseu un local cu un asemenea preparat în meniu. Dar cum ne-am luat cu poveştile şi amintirile , după ce am văzut Sighetul de pe deal, am ajuns la vreo 30 de kilometri spre est, la borna care marchează din 1875 centrul geografic al Europei. Centru situat aproape de graniţa terestră cu România, pe acelaşi meridian cu localităţile Bistra sau Petrova de la noi.

Aici, aproape de Rahău, centru de raion, se află pe şosea un punct fix de control grăniceresc rămas în activitate de pe vremea lui Stalin. Tot în apropiere se află şi o păstrăvărie.

Lîngă centrul geografic am găsit vînzători ambulanţi cu diverse suveniruri cumpărate atît de turiştii străini, care caută acest loc, dar şi de ucrainenii veniţii de departe. Am găsit aici şi hribe uscate de vînzare, la 300 griveni kilul (180 lei).

Ne-am lins pe bot şi am intrat în rusticul han „Koliba. Specialitatea casei, pe lîngă şaşlîk, păstrăv prăjit sau alte gustări este mîncarea huţulească cu koleşa, o combinaţie de cîrnaţi, tocană de porc, kaizer şi tobă cu mămăliguţă, musai arsă cu o vodka siberiană din cedru şi un vin roşu din celebrele podgorii ale Ucrainei de sud-est. Comparînd preţurile din Franţa şi România, am ajuns la concluzia că nota de plată a fost cu mult mai mică decît în UE şi că merită să treci graniţa şi să mănînci în Ucraina. Gheorghe însă spunea că ei, ucrainenii, preferă invers, să vină la localurile din Sighet.

Ospitalitatea fără frontiere

Pe drumul de întoarcere, între localităţi, am oprit pentru cîteva clipe pe marginea şoselei, acolo unde frontiera de stat trece de pe uscat, din zona alpină, pe firul Tisei, în dreptul satului Valea Vişeului din România.

Cum după masa copioasă nu am comandat nimic la desert, cei 3 prieteni au pus ochii pe cîteva mere roşii rămase în vîrful unui pom înalt de pe marginea şanţului. Cu un alt fruct căzut, ei au vrut să doboare cele două poame, dar după cîteva încercări au renunţat. Dinspre ogradă, spre ei se îndreapta cu paşi repezi o femeie zdravănă, cu braţele îndreptate înainte. În pălmi ucraineanca ţinea capetele şorţului . În şorţ , erau o grămadă de mere şi pere. Dobre deni a zis femeia ţinînd capetele şorţului cu o mînă iar cu cealaltă împărţindu-ne din poală mult rîvnitele fructe, cîte două din fiecare pentru fiecare. Nici n-am apucat bine să-i mulţumim, că gospodina a făcut cale întoarsă zîmbind.

Cine sunt ospitalieri? Numai românii sau toţi cei care se nasc într-o anumită zonă geografică a planetei şi trăiesc sau au trăit sub aceleaşi Imperii!

Florentin Nasui

Sursa: Graiul Maramuresului

La Apsa de Jos s-au desfasurat manifestari dedicate aniversarii a 90 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembriei 1918


Asociatia Culturala a Romanilor din Transcarpatia „DACIA”-presedinte dr. Ioan Mihai Bototş , a organizat la Apsa de Jos , Ucraina, un program de manifestari dedicat aniversarii a 90 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. La Scoala de arte din Apsa de Jos a fost vernista o expozitie documentara despre participarea maramuresenilor din drepta si din stanga Tisei la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din decembrie 1918 si o expozitie de carti , ziare si reviste care oglindesc viata romanilor din dreapra Tisei. Organizatorii au inmanat diplome aniversative unor personalitai locale si din Patria Mama, pentru contribitia adusa la pastrarea idealului de unitate a romanilor din Transcarpatia. Au fost prezenti reprezentanti ai judetelor Maramures, Satu Mare, Bihor si Cluj , ai asociatiilor culturale ale romanilor din Transcarpatia, jurnalisti de la Axa TV- Mia Telman, Radio-Televizinea din Ujgorod- Elvita Chelaru, Radio Romania - Adrian Marchis , Graiul Maramuresului- Florentin Nasui si Radio Sighet- Dorel Todea. Am nominalizat reprezentantii presei, pentru ca organizatorii si cei prezenti au apreciat in mod special contributia acestora la pastrarea identitatii nationale a romanilor care traiesc in Ucraina.

Un moment de mare emotie a constituit prezenta unui grup de romani care traiesc intr-o completa izolare in zona Ujgorodului, la aproximativ 200 de km. de granita cu Romania, care vorbesc limba romana fara a cunoaste aproape nimic despre Romania sau despre romanii din Transcarpatia.

A urmat sustinerea comunicarilor stiintifice dedicate aniversarii a 90 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Despre participarea maramuresenilor la infaptuirea Marii Uniri a vorbit prof. dr. Mihai Dancus , comunicarea prezentata de prof. drd. Dorel Todea s-a referit la rolul avut de Regele Ferdinad I si Regina Maria la desavarsirea Marii Uniri, Ioana Dragota a prezentat modul in care s-a reflectat marele eveniment in presa vremii , iar prof. Ioan Huzau a facut o sinteza a contextului intern si international in care

s-a infaptuit Marea Unire. Cei prezenti , reprezentanti ai judetelor din Nordul Romaniei si din Transcarpatia au trait impreuna momente de inalt patriotism , exprimandu-si unitatea „ in cuget si simtiri” angajandu-se sa-si aduca fiecare contributia la pastrerea identitatii nationale, a mandriei de a fi roman !

Iata ca in timp ce politicienii romani, isi vad de campania electorala, institutiile de cultura din tara au alte preocupari, romanii din Transcarpatia, despre care guvernul Romaniei nu prea stie multe lucruri si nici nu face nimic pentru ei, nici macar sa le inlesneasca vizitarea patriei mama ( in timp ce Ungaria creaza tot felul de facilitati pentru libera circulatie a cetatenilor maghiari ), romanii reuniti sub egida Asociatiei „Dacia” au organizat o manifestare deosebita inchinata

aniversarii a 90 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

In zilele urmatoare o delegatie din acesta zona va pleca la Alba Iulia, iar in ziua de 1 Decembrie romanii din Transcarpatia se vor intalni pentru a sarbatori asa cum se cuvine Ziua Nationala a Romaniei.

I.D. Maris
Sursa: www.sighet-online.ro

marți, 18 noiembrie 2008

La finele saptamanii, romanii din Ucraina sarbatoresc Marea Unire


In organizarea Uniunii Regionale a Romanilor din Transcarpatia "Dacia", in zilele de 22 si 23 noiembrie, in localitatea Apsa de Jos se desfasoara lucrarile Conferintei Internationale dedicate celor 90 de ani de la Marea Unire din 1918. Din partea judetului nostru vor participa cu referate si comunicari: prof. dr. Mihai Dancus, directorul Muzeului Maramuresului din Sighet, dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judetene "Petre Dulfu" din Baia Mare, si prof. drd. Ioan Dorel Todea, redactor coordonator al postului Radio Sighet. Pe langa sesiunea de referate si comunicari, in cadrul conferintei vor avea loc momente artistice in interpretarea unor formatii si interpreti de muzica populara romaneasca din dreapta si din stanga Tisei si o expozitie de documente si fotografii privind participarea romanilor la evenimentele din 1918. Va avea loc si lansarea cartii "Amintiri din Primul Razboi Mondial", autor Mihai Dan (1884-1968), participant delegat la Marea Unire, volum prezentat de Viorel Ciubota, directorul Muzeului Judetean Satu Mare.

sursa: Informatia Zilei