luni, 31 mai 2010

CRASNA – SATUL ROMÂNILOR DE LA POALE DE CARPAŢI

Dinu RUSU
Moldova, Chișinău

... Plecam spre dulcea şi trista Bucovină, partea de românime înstrăinată, furată şi uitată. În gând îmi veneau spusele lui Alexandru Vlahuţă: „... numele tău ne doare să-l rostim; şi străbătându-ţi fermecătoarele drumuri, ochii noştri nu-ţi pot privi podoabele decât printr-o perdea de lacrimi”. Între emoţii şi noduri în gât, între replici şi tăceri inexplicabile, încape un mare dor – Bucovina, ţara falnicilor fagi, ţara oamenilor dragi. Dar... cui îi pasă de sentimente într-o ţară (Ucraina) minată de fel de fel de suspiciuni vis-a-vis de românii care locuiesc de sute de ani aici? Ajuns la Cernăuţi trebuie să te conformezi unor realităţi bizare şi oricât ai încerca să explici, oricum nu eşti înţeles. La Autogară, mi se spune, într-o limbă stâlcită, că în Ucraina nu există nicio localitate cu numele Crasna şi că sigur am confundat ceva. Sigur, în nomenclatorul lor nu este de găsit, pentru că de la 1940 au schimonosit acest toponim, o procedură practicată în cazul multor localităţi româneşti. De altfel, Crasna a fost „rebotezată” de ucraineni – Krasnoilsk şi asta pentru a şterge pecetea domnească, pentru a se „autoconvinge” ca acesta, cică!, este un oraş de-al lor. Au construit câteva blocuri, nişte fabrici şi uzine, şi gata... Dar nu au putut schimba sufletul românului. Aici, peste tot eşti salutat în dulcele grai al lui Mihai Eminescu, ţi se vorbeşte frumos şi nuanţat şi se apelează, cu mare îndrăneală, la istorie, pentru a arăta că ei sunt demni urmaşi ai faimoşilor domnitori. Chiar dacă tăvălugul timpului a fost nemilos şi continuă să mai fie, românii de la Crasna, Storojineţ, vorbesc cu mândrie despre ceea ce au ştiut să păstreze cu sfinţenie, despre dragostea lor deosebită faţă de valorile lăsate de strămoşi.

Istorie şi credinţă
Crasna este o vechi localitate de răzeşi români, atestată documentar la 15 iunie 1431, pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Aceasta se află pe pârâul Sireţel, între baştina lui Iancu Flondor - Storojineţ -, şi locul de veci al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt - Putna. Potrivit istoricilor, primul proprietar a fost spătarul Şandru, care stăpânea satul cu mult înainte de prima menţiune. Reprezentantul de frunte al Şcolii Monografice, Henry H. Stahl susţine că din cele 755 de sate menţionate în documente până la 1449, mai bine de 600, printre care şi Crasna, au hotare străvechi, dinainte de întemeierea Principatului Moldovei (1359). Documentele vremii mai amintesc că în această localitate a existat şi o prisacă ce aparţinea Mănăstirii Putna, iar pădurile din jurul aşezării erau propiretatea boierului Alexandru Ilschi. Acesta a şi zidit la Crasna, la 1792, o biserică din piatră, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. În biserica veche, pe peretele de la balcon, drept amintie au fost pictate două tablouri care amintesc de ctitorul Alexandru Ilschi şi de soţia sa, Ana. Alături este şi pisania de pomenire, care mainteşte tuturor enoriaşilor: „Această sfântă biserică, unde este hramul „Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul”, este zidită din temelie de Alexandru Ilschi şi soţia sa Ana, întru veşnică pomenire, în anul 1792, iunie”.
Peste ani, satul s-a mărit şi, astfel, vechiul lăcaş sfânt a devenit neîncăpător. La 1 aprilie, crăsnenii au pus temelia unei noi biserici, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. Timp de 18 luni, atunci când condiţiile meteo permiteau, fără implicarea tenhicii, au muncit la zidirea lăcaşului. La 14 octombrie 1991, de „Acoperământul Maicii Domnului”, stil vechi, biserica a fost sfinţită de către PS Onufrie, Episcopul Cernăuţului şi Bucovinei. Noul sfânt lăcaş al crăsnenilor, potrivit specialiştilor, a urmat stilul brâncovenesc. Important este că, aici, în spritul locului, a fost plasat un candelabru deosebit – confecţionat din coarne de cerb. De altfel, acestea sunt o mândrie a Bucovinei. Or, se spune că cele mai măreţe coarne de cerb provin din Carpaţi, ele având 44 de raze şi o greutate de aproape 34 de kg.

Minunile Maicii Domnului
Marea dragoste a crăsnenilor pentru credinţa strămoşească a fost binecuvântată de Cel de Sus cu o Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. Hramul acesteia este sărbătorit, în fiecare an, de Vinerea Luminată. Precum rugul ce ardea şi nu se mistuia, aşa şi sfânta ta icoană făcătoare de minuni, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, luminează părţile Crasnei, izvorând din belşug minuni şi arătând lumii a ta mijlocire către Dumnezeu, pentru poporul nostru creştinesc”, astfel începe „Acatistul”. Icoana a fost pictată în anii 50 ai secolului trecut de către artistul plastic rus Smirnov. În timpul liber, plasticianul prefera să înfăţişeze chipurile sfinte. Astfel, era rugat de creştini să le mai picteze câte-o icoană. Dând dovadă de o credinţă nestăvilită, Smirnov, adesea, nu le cerea bani. Lucrarea „Maica Domnului cu Pruncul” pictată pentru Istratie Andronic a fost dăruită familiei lui Mihai Mitric de la Crasna, care a păstrat-o cu sfinţenie, alături de alte icoane, la fel primit în dar. Mulţi ani la rând aceste vestigii ale credinţei strămoşeşti au fost ascunse, din cauza timpurilor tulburi, prigonirii bisericii şi oamenilor care credeau cu tărie în Cel de Sus. Deţinătorii icoanelor au plecat la Domnul, iar urmaşii, doar pentru memoriei părinţilor, le-au păstrat, fără a cunoaşte adevărata valoare a lor.

Prin 1995, în Ajunul Floriilor, soţia lui Constantin Mitric, feciorul regretatului Mihai Mitric, a observat un strop, asemenea unei lacrimi, pe chipul Maicii Domnului. Minunea s-a repetat de câteva ori, iar deţinătorii au hotărât să jertfească bisericii această sfinţenie. În cea de-a treia de Paşti familia Mitric a adus icoana la sfântul locaş de la Crasna – „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. De Sf. Gheorghe, 6 mai, stil vechi, se spune că atât preoţii, cât şi enoriaşii au simţit o mireasmă deosebită ce venea de la icoană, iar la 12 mai, de ziua Sfântului Apostol Iacov, pe faţa Pruncului Iisus, a început să iasă din abundenţă mir. Ulterior, acesta a acoperit toată icoana, pătrunzând până pe spate. Acatistul spune că din petele de mir s-a conturat chipul Mântuitorului, aidoma celui pictat pe faţă. Creştinii au înţeles că aceasta este o adevărată minune şi au început a se ruga cu tărie. Astfel, mulţi au cunoscut vindecări miraculoase. Din aceeaşi sursă aflăm că un adolescent, pe nume Lucian Procopoae, care suferea de o boală, încă de pe când era mic, a simţit un cutremur în tot corpul, în timp ce se ruga la icoana Maicii Domnului cu Pruncul, apoi a fost pătruns de o linişte şi o bucurie de nedescris – s-a făcut bine.

„Ne-ai auzit, Maică Precurată rugăciunile şi ne-ai ocrotit de revăsările apelor, iar în vreme de secetă ne-ai rourat câmpiile, fiindu-ne totdeauna mijlocitoare către Domnul. Noi slăvind îndurările tale de Maică cu mulţumire cântăm lui Dumnezeu: Aliluia”, se mai spune în „Acatist”.
Arhiva Bisericii deţine alte sute de mărturii cu referire la minunile celor care s-u rugat Sfintei Fecioare şi Fiului Iisus. În viitorul apropiat se prevede editarea unei cărţi în care vor fi plasate toate faptele revelatorii.

Amintiri despre...
Nea Gheorghe Ursachi este palamar la biserica de la Crasna. Vorbeşte cu multă dragoste despre credinţă şi spune că vine foarte multă lume şi fiecare ajută cu ce poate. „Oamenii de aici sunt buni şi nu se plâng că le este greu. Mereu sunt cu grija la Domnul şi cred că asta-i cel mai bine. Mă bucur că slujbele le ascultă şi tinerii şi că la şcoală se învaţă religia. E un lucru foarte bun credinţa, îi face pe oamenii să fie mai altfel, să se ajute, să se iubească”, spune nea Gheorghe Ursachi.
Cei de la Crasna, de Sfântul Ilie, 2 august, stil vechi, merg cu toţii la cimitir pentru a-i pomeni pe răposaţi. În această zi sunt sfinţite mormintele şi se dă de pomană.
În ograda celor două biserici se află şi o veche căsuţă ţărănească din lemn, pe vremuri casă parohială, acum Muzeul „Mihai Eminescu”. În una din odăiţe sunt ulcele de lut de diverse mărimi, vase pentru lapte, pentru făcut pâine, străchini, unelte de prelucrat pământul etc. În alta – cărţi, documente şi fotografii care amintesc de Mihai Eminescu. Potrivit datelor, la 1871, poetul ar fi trecut pe aici în drum spre Putna, unde aveau să se desfăşoare diverse manifestări prilejuite de marcarea a 400 de ani de la înălţarea mănăstirii.

Viaţă în port naţional
Mătuşa Varvara Percic se apropie de 87 de ani, dar este o prezentă pitorească peste tot. În ziua în care am fost la Crasna, am întâlnit-o, absolut întâmplător, dar în căutare de eroi. Am fost impresionat de flerul comunicării şi de portul naţional al ei. Îmi spune că e din neamul lui Schipor, un român din Vicov, şi că s-a născut într-o familie cu şapte copii: patru fete – toate văduve acum - şi trei băieţi, dintre care nici unul nu mai trăieşte. A făcut cinci clase la român şi-i plăcea foarte mult istoria, fiind interesată, mai ales, de Marea Unire de la 1918. „Am primit şi coroniţă pe cap”, se laudă mătuşa Varvara.
La 19 ani „este luată” de Nicolae Percic şi vine la Crasna. Au trăit jumătate de secol împreună, au gustat şi binele, şi răul. O viaţă plină de griji, de sentimente, de emoţii, de frică. „Toamna ne-am luat şi-n primăvară s-o dus la concentrare, la români. Dupa asta, l-au dus la Baia Mare să facă poduri, ş-apoi la Vidra. Când s-o început războiul l-au departe, tocmai la Bug”, povesteşte mătuşa Varvara. Povestea lor de viaţă e una interesantă, pe alocuri şocantă, de alfel, similară cu a multor români „furaţi” de imperiul răului. La vârsta-i înaintată este incredibil cum îşi aminteşte şi cele mai mici detalii – evacuari, pribegii, reveniri acasă, un permanent du-te-vino. Pe oricine poate impresiona curajul acestei femei, care şi-a luat în piept viaţa, chiar şi pe timpul războiului, când frontul ajunsese la Crasna, ieşind la muncile câmpului, arând şi semănând, or trebuia să-i hrănească şi să crească pe copii.

Acum doi ani, preşedintele ucrainean, Victor Iuşcenko, i-a oferit o medalie de combatant în cel de-al doilea război mondial şi o pensie pentru că a arat, semănat şi recotat pe linia frontului în timpul războiului.
Împreună cu soţul au crescut şi educat trei copii – o fată şi doi băieţi. Acum şapte ani, Nicolae Percic a plecat în lumea celor drepţi. „A fost un om tare puternic, dar aşa i-o fost dat”, zice mătuşa. Se bucură că-i are alături pe copii, dar şi de faptul că mai are puteri să se îngrijească singură. „Omul bătrân totdeauna supără, dacă mai poate face ceva, parcă, stinghereala nu-i atât de mare”, zice mătuşa Varvara.
Şi chiar dacă picioarele, uneori, o mai supără, în fiecare duminică, se trezeşte cam pe la 04.30, pentru a ajunge la biserica de la Crasna, care e la distanţa de vreo 3 km de casa ei. E o mare bucurie că poate să se roage la Cel de Sus, dar şi prilej de a se vedea cu celelalte trei surori. Mătuşa Varvara este una dintre cele mai longevive persoane de la Crasna, de aceea, oricine îi solicită părerea, pentru că un cuvânt spus de ea cântăreşte, de fiecare dată, foarte mult.

Suntem români şi atât!
Ludmila Bobu este directoarea gimnaziului de la Crasna, inaugurat în anul 2002 cu suportul Guvernului României. Conduce un colectiv de 52 de cadre didactice, dintre care 13 au depăşit vârsta de pensionare. Majoritatea profesorilor tineri sunt originari din Crasna. Problema cea mare este lipsa literaturii artistice. „De multe ori ni s-a promis ajutor, dar, deocamdată, doar cu asta am şi rămas. Acum este foarte greu să aducem cărţi din România şi Republica Moldova, ni se pun mereu piedici. De aceea, cred că ar trebui să se facă ceva la nivel oficial”, susţine Ludmila Bobu.
Doamna directoare spune că oricât au dorit autorităţile ucrainene să le ştirbească demnitatea de români, să–i facă să uite de unde pornesc, nu le-a reuşit. Cel mai ciudat este că în acte figurau ca români, dar la şcoală erau impuşi să folosească glotonimul „moldovenească” pentru limba în care studiau. Şi mai bizar este că unii sunt declaraţi ucraineni sau ruşi, pe când ei provin din familii de români.
Cu mare mândrie, Ludmila Bobu spune că instituţia de învăţământ de la Crasna a fost printre primele care a trecut la studierea limbii române cu grafie latină. „Oricum, aici, niciodată, locuitorii nu şi-au spus că sunt moldoveni, ci au susţinut sus şi tare că ei sunt români”, susţine directoarea.

Olga Popescu, profesoară la gimnaziul de la Crasna, spune că programul este unul foarte greoi şi învechit, iar copiii nu sunt deloc cointeresaţi. De aceea, crede că ar fi cazul să se renunţe la materiile de prisos şi să se adauge mai multe ore la umanitare şi să se pună accentul pe practică. „Totodată, un aspect negativ în derularea sistemului educaţional e numărul mare de elevi într-o clasă, plus la asta, mai sunt şi mulţi copii inapţi în asimilarea temelor. Nu prea ţin minte, nu pot reda ceea ce li se spune. Probabil, o fi de vină catastofa de la Cernobâl, lipsa acută de iod”, e de părere Olga Popescu.

Sărbători la poale de munte
Cei de la Crasna afirmă că dintre toţi românii, ei, ca nimeni alţii, au ştiut cel mai bine să păstreze tradiţiile. Astfel, aici, se ţine cu sfinţenie, ca până la Sfântul Gheorghe, 6 mai, stil vechi, să fie „petrecute” oile la stână. E un alai întreg de obiceiuri, de câtece, de dansuri, de strigături.
Apoi, se mai adaugă şi Hora satului, la care toţi vin în port naţional. Interesant este că nunţile se fac pe tolăcuţă. Înainte de a se porni la cununie, la casa miresei vin vorniceii mirelui cu „Vulpea”, o tradiţie care presupune cumpărarea ursitei, cei doi urmând a se întâlni la biserică.
Cât despre tradiţiile la sărbătorile de iarnă, la Crasna acestea „se împletesc” într-un adevărat spectacol. Oamenii locului m-au invitat să-i admir atunci când vor merge din casă în casă pentru a duce cea mai frumoasă veste, pentru a ura de sănătate şi belşug. Aici vin doar cu o parte de colind bucovinean: „N-avem chip şi n-avem modru/ Hai la munte şi la codru,/ Să vânăm un cerbuşoru/ Şi-un chilău de căprioru!/ La munte cum ajungea/ Hiara li se arăta/ Şi din gură glas dădea:/ - Nu mă săgeta pe mine,/ Că şi eu îs om ca tine...”/
La 14 otombrie, de Acoperământul Maicii Domnului, crăsnenii vor sărbători hramul biserici, iar pe masă, cu ceritudine, vor fi bucatele tadiţionale: găluşti (sarmale), câşcă (caltaboş), ciuperci cu smântână, balmoş (mămăliguţă cu brânză şi smântână), pampuşte (gogoaşe) etc.

...Şi din nou: „Cântă cucu bată-l vina” sau poate mai bine „Bătuta de la Crasna”? Depinde de starea de spirit a fiecăruia. Eminescu vedea Bucovina îndoliată, iar Alecsandri – mândră grădină. S-ar putea, ca în aceste timpuri, ambii să aibă dreptate.

Foto: http://andy-babubudu.livejournal.com/101399.html

joi, 20 mai 2010

Întâlnirea maestrului Florin Piersic cu fraţii de peste Tisa


În zi de Sângeorz, după calendarul vechi, împreună cu Adrian Marchiş de la Radio România, am trecut graniţa în Ucraina. În PTF Solotvino(Slatina), când tânărul grănicer, care verifica autoturismul, a aflat că mergem la întâlnirea cu Florin Piersic, acesta a exclamat în limba română:”Poate nu viniţi cu el pi aici, să-l videm şi noi”! Acesta era un semn că nu numai cei trecuţi de 40 de ani îl admiră pe Florinel, dar şi tânăra generaţie din dreapta Tisei. Îmi şi făceam probleme că nu voi încăpea la spectacol de atâţia admiratori din Transcarpatia. De frica aglomeraţiei, mulţi sigheteni au renunţat să treacă frontiera pentru a-şi revedea idolul.

După cum am mai scris, marele actor în vârstă de 74 de ani, doar în buletin, venea de la Cernăuţi, unde a participat şi la nunta nepotului său, Cosmin. În cadrul Zilelor Culturii Române în Ucraina, organizate de Ministerul Culturii din România şi Diplomaţia Română din Ucraina, el a susţinut un spectacol şi în capitala Bucovinei de nord, la finalul căruia spectatorii au aplaudat 10 minute în picioare, îmi mărturisea doamna Tatiana Popa, consul general al Consulatului General al României la Cernăuţi, care l-a însoţit pe maestru şi în Transcarpatia, împreună cu ambasadorul României la Kiev, dl. Laurenţiu Traian Hristea şi cele două reprezentante ale Ministrului Culturii.

Între Biserica Albă şi Slatina, oaspeţii au fost întâmpinaţi de co organizatorii locali, cei care au şi făcut mai demult propunerea ca Florin Piersic să fie invitat în dreapta Tisei. Este vorba de primarul oraşului Slatina, Gheorghe Uhali şi preşedintele Uniunii Regionale „Dacia” a Românilor din Transcarpatia, dr. Ion M. Botoş, care, în ultimii 2-3 ani s-a dovedit a fi foarte activ în activităţile culturale ale fraţilor de dincolo de Tisa.

Vasile Ona-Jotu, cu un clop maramureşean pe cap şi o cămeşă aşişderea, purtând trăistuţa tradiţională şi custură, i-a primit pe oaspeţi cu pâine de mălai, sare, slănină, ceapă şi horincă de Maramureş, fiartă la Sighet. ”De 40 de ani îl aştept pe Florin Piersic la noi, acasă, la Slatina- zice el. De văzut l-am mai văzut între timp, în spectacole, la Cluj şi la Sighet. A fost încântat de bucatele cu care l-am întâmpinat şi din care a gustat cu mare plăcere. L-am servit şi cu nucă prăjită, şi-mi zice/mă ciocoflendere, dar de unde ştii tu că mie-mi plac nucile?/ Şi îi răspund, păi cum să nu ştiu, dacă te ştiu de-o viaţă. Ştiu ce mănânci, ce bei, tăte le ştiu. După ce ne-am pupat la sosire, i-am mai zis: Şi-s bucuros Florine, că un ciocoflender din Slatina, ca mine, n-o sărutat nicicând aşa o moacă”!

Vasile Mihalca, patronul complexului Diana, înainte cu 4 ore de spectacol: „Am primit ordin să nu servim băuturi alcoolice până după spectacol, în toate unităţile din Ocna Slatina,unde ne aflăm. Din Păcate, eu le-am zis organizatorilor că nu e bine să programezi aşa o importantă întâlnire cu Florin Piersic în ziua de Sfântul Gheorghe. Asta-i la noi sărbătoare ca la Paşti. Toţi au neamuri sau prieteni cu prenumele ăsta şi toţi petrec acasă evenimentul. Mă tem că din cauza asta puţină lume va veni în astă seară, aici.”

Ion M. Botoş:”De 3 luni am aşteptat acest eveniment. Cum Casa de cultură este foarte mică, am organizat spectacolul la Complexul „Diana”(la 3 km de frontieră), unde sala a fost frumos aranjată pentru a primii 400 de spectatori. Sonorizarea a fost asigurată de Casa de Cultură din Teceu, director Vasile Kudac. Ne-au onorat cu prezenţa şeful administraţiei raionale Teceu , seful Secţiei Regionale de Cultură de la Ujgorod, diplomaţii români, primarii români şi profesorii din Topcina, Strâmtura , Slatina, Bouţu Mic, Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Biserica Albă, Plăiuţ dar şi oaspeţi din România, de la Baia Mare, Sighet, Negreşti-Oaş, Oradea. Din păcate, ne-am bazat pe afişele care au sosit de la Bucureşti cu două zile înainte de spectacol şi alea, cu programul de la Kiev, Odessa, Cernăuţi şi Apşa de Jos. Noi ar fi trebuit să facem afişele noastre,simple, Florin Piersic la Slatina, data, ora, locul. Din cauza drumului istovitor de la Cernăuţi, spectacolul s-a decalat cu câteva ore, timp în care au fost vernisate cele două expoziţii. Oricum, 200 de spectatori tot au fost şi toţi au fost foarte mulţumiţi şi bucuroşi să-l vadă pe viu pe maestru, să vorbească cu el, să se fotografieze. Inclusiv Florin a fost încântat să revadă vechi cunoştinţe de la noi, dar şi de la Sighet. El chiar a cântat alături de Pătru Bârlea, pe care îl cunoaşte şi admiră de foarte mulţi ani. Aşa cum eu îl admir pe Florin de prin 1970, de pe vremea când între noi era cortina de fier, dar când am văzut la televizor, la Televiziunea Română,care se recepţiona şi dincoace de Tisa, extraordinarul film Pintea, a cărui acţiune se petrece la noi în Maramureş, iar personajele erau nu numai îmbrăcate ca pe la noi, dar şi jucau şi cântau ca noi.(Au cântat regretaţii Gheorghe Covaci- Cioată şi Viorel Costin , dar şi fraţii Florea şi Anuţa Tite-n.n.). La masa festivă care a urmat după minunatul spectacol, au cântat rapsozii noştri, Banda lui Şiman, dar şi cei din Sighet, Pătru Bârlea, Nuţu Leordean şi soţii Arba. Oricum, el a fost foarte încântat de întâlnirea cu noi şi a promis că va reveni cât de curând în dreapta Tisei”.

Râu de frontieră pe care maestrul l-a trecut în după-amiaza zilei următoare. Poliţiştii de Frontieră sigheteni l-au invitat să viziteze Biserica din lemn din curtea IJPF Maramureş, cu hramul „Sf.Voievod Ştefan ce Mare”, sfinţită anul trecut în prezenţa altui mare actor clujean, Dorel Vişan.

Florin Piersic a promis că va reveni şi la Sighet, curând, mai ales că a aflat că soţia sa are neamuri aici.

Laurenţiu Traian Hristea: Florin Piersic a fost primit cu mare căldură de publicul român din regiunile, Cernăuţi şi Transcarpatia. Cel puţin de 20 de ani ei au aşteptat această întâlnire. Discuţiile dlui Piersic cu publicul şi oamenii locului au dovedit că evenimentul a fost mult aşteptat, oamenii primindu-l pe artist cu deosebit de multă căldură. În săli au fost inclusiv spectatori ucraineni, care-l ştiau din filmele sovietice în care a jucat. Florin Piersic este o personalitate artistică extraordinară, care ştie să-ţi stăpânească sufletul , să-ţi inducă emoţie, energie pozitivă , ştie să te facă să râzi sau să plângi în 5 secunde”.

Florentin NĂSUI, Graiul Maramuresului

Articol preluat de pe www.GRAIUL.ro

miercuri, 19 mai 2010

Dumincă la Biserica Albă se va desfăşura Festivalul regional al creaţiei populare româneşti din Transcarpatia

Dumincă, 23 mai 2010, la Biserica Albă, se va desfăşura „Festivalul regioal al creaţiei populare româneşti din Transcarpatia”, ajuns la a 20-a ediţie. Festivalul a debutat în anul 1991 la Slatina din iniţiativa Aociaţiei culturale „G.Coşbuc” şi purta numele de „Festivalul mărţişorului”, urmând să fie organizat în şapte localităţi româneşti din drepta Tisei, fiecăreia venindu-i rândul să fie gazdă prin rotaţie. Anul acesta i-a venit rândul localităţii Biserica Albă.

La organizarea manifestării îşi aduc contribuţia: administraţia regională din Transcarpatia, din raioanele Rahău şi Teceu, asociaţiile culturale româneşti, principal organizator fiind însă, întodeauna, primăria localităţii-gazdă a festivalului. Primarul localităţii Biserica Albă, dl. Gheorghe Berinde, ne-a relatat că administraţia şi comunitatea locală, s-a pregătit pentru a oferi condiţii optime pentru desfăşurarea manifestărilor din acest an, cu toate problemele ridicate de greutăţilor finaciare pe care le au.


Duminică la ora 14,00 va avea loc deschiderea oficială a festivalului la care vor participa reprezentanţi ai administraţiei regionale şi raionale, primarii localităţilor româneşti, preşedinţii asociaţiilor culturale, reprezentanţi ai judeţului Maramureş, primarul municipiului Sighetu Marmaţiei, invitaţi: personalităţi culturale şi reprezentanţi ai mass-media de la Ujgorod şi din stânga Tisei. Va urma un spectacol susţinut de formaţiile artistice din localităţile româneşti din Transcarpatia, un ansamblu profesionist din Ucraina, Ansamblul Mara al Casei de cultură din Sighetu Marmaţiei, solişti vocali şi instrumentişti - interpreţi ai cântecului popular. Primarul Gheorghe Berinde sublinia că asemena manifestări sunt foarte importante în efortul de a se păstra valoriile culturale, tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti, de a le transmite nealterate de la o generaţie la alta.
AUTOR: I.D.Mariş
Articol preluat de pe www.SIGHET-ONLINE.ro

miercuri, 5 mai 2010

Caravana culturala in comunitatile de romani din regiunea Odesa (Ucraina)


Institutul Cultural Roman, prin Directia Romani din Afara Tarii, in parteneriat cu Asociatia National-Culturala a Romanilor din regiunea Odesa „Basarabia“ din Utkonosovka (Ismail) organizeaza in perioada 10–15 mai 2010 Caravana teatrului si folclorului romanesc la romanii din Regiunea Odesa (Ucraina).

In program sunt incluse sase spectacole sustinute de trupa Teatrului „Anton Pann“ din Ramnicu Valcea si tot atatea reprezentatii de muzica si dans romanesc ale Ansamblului „Dor Basarabean“ din Erdek-Burnu (Utkonosovka), raionul Ismail.

Teatrul „Anton Pann“ va sustine sase reprezentatii cu spectacolele Punguta cu doi bani de Ion Creanga (scenografie si papusi: Mirela Tofan, scenariul si regia Ioan Brancu) si Ciubotelele Ogarului, dupa un text de Calin Gruia, poveste cu marionete pe fire (scenariul: Alin Antemir, papusile si regia: Alin Antemir)

Caravana va parcurge un traseu ce cuprinde urmatoarele localitati:
Cartal (Orlovka), raionul Reni – in data de 10 mai,
Ciamasir (Prioziornoe), raionul Chilia – in data de 11 mai,
Borisauca (Borisovka), raionul Tatarbunar – in data de 12 mai,
Frumusica Veche (Staroselie), raionul Sarata – in data de 13 mai,
Satu Nou (Novosiolovka), raionul Sarata – in data de 14 mai,
Erdek-Burnu (Utkonosovka), raionul Ismail – in data de 15 mai.

Dupa estimarile organizatiilor culturale romanesti, numarul romanilor din Ucraina este de aproximativ 400 000 de persoane, reprezentand ca marime a doua comunitate etnica dupa cea rusa. Principalele concentratii de romani sunt in regiunile Cernauti (nordul Bucovinei, nordul Basarabiei si tinutul Herta), Odesa (sudul Basarabiei si Transnistria) si Transcarpatica (Maramuresul de Nord).

In regiunea Odesa din Ucraina (Basarabia de Sud), spre deosebire de Bucovina de nord, situatia scolilor romanesti este mai dificila ca urmare a faptului ca, inca din perioada sovietica, romanii din aceasta regiune au fost recenzati sub denumirea de „moldoveni”, incurajandu-se sistematic, si in acest spatiu, ideea de „limba moldoveneasca“.

Legislatia ucraineana garanteaza invatamantul in limba materna, dar autoritatile sunt preocupate de promovarea limbii de stat in sistemul educativ, in multe localitati cu populatie majoritar romaneasca neexistand scoli in limba materna.

Sursa: www.HotNews.ro
Foto: www.utkonosovka.blogspot.com

marți, 4 mai 2010

În localitatea Slatina se va desfăşura o manifestare sub genericul „Zilele Culturii Române din Ucraina”

Joi, 6 mai 2010 în localitatea Slatina se se va desfăşura o manifestare sub genericul „Zilele Culturii Române din Ucraina” , organizată de Ministerul Culturii şi Cultelor, Uniunea Regională a Românilor din Transcarpatia „Dacia” şi primăria oraşului. În cadrul manifestării va avea loc vernisajul expoziţiei de artă tradiţională a Iulianei Corău şi a unei expoziţii de fotografie documentară intitulată „Satul Maramureşean” a fotografului Felician Săteanu. Cu acest prilej vor fi decernate diplome pentru întrega activitate în slujba comunităţii românilor din Ucraina . Gazdele şi oaspeţii vor avea prilejul să urmărească un recital de excepţie susţinut de marele actor de film şi teatru Florin Piersic. Seara se va încheia cu un spectacol de muzică populară susţinut de artiştii maramureşeni : Pătru Bârlea, Nuţu Leordean şi soţii Maria şi Gabriel Arba. Este de remarcat perseverenţa medicului Mihai Botoş, preşedintele Asociaţiei culturale „Dacia”, pentru organizarea sistematică a unor manifestări culturale menite să păstreze vie identitatea naţională a românilor din Transcarpatia.

I.D.Maris
Sursa: www.Sighet-Online.ro

luni, 3 mai 2010

Zilele culturii Române în Ucraina


Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, cu sprijinul autorităților din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odessa (Ucraina), din județele Maramureș, Suceava și Galați (România), Ambasada României la Kiev, Consulatului General al României la Cernăuţi, Consulatul General al României la Odesa, în parteneriat cu asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale ale minorităţii române din Ucraina, organizează în perioada 4-7 mai 2010 ZILELE CULTURII ROMÂNE ÎN UCRAINA după următorul program:

Kiev
* Vernisajul expoziției „Civilizație medievală românească în context european”, Complexul Muzeal „Bucovina” (Suceava).

Cernăuți
* Spectacolul extraordinar ,,Hoinărind printre amintiri” al maestrului Florin Piersic ce va avea loc pe data de 5 mai 2010, ora 17.30, la Centrul „Tineretul Bucovinei”.
* Concertul de muzică al trupei „Atelier” din data de 6 mai 2010, ora 20.00, la Centrul „Panorama”.
* Vernisajul expoziției de fotografie „Abstract”, a artistului Felician Săteanu, programat pentru 5 mai 2010, ora 17.00, la Centrul „Tineretul Bucovinei’’.

Apșa de Jos
* Spectacolul „Hoinărind printre amintiri” al maestrului Florin Piersic prezentat pe 6 mai 2010, ora 18.00, la Complex „Diana”.
* Vernisaj expoziției de artă tradiționala a Iuliei Corău din data de 6 mai 2010, ora 18.00.
* Expoziția de fotografie documentară „Satul maramureșean” a lui Felician Săteanu (6mai 2010, ora 18.00).

Ismail
* Spectacolul folcloric cu participarea extraordinară a artiștilor Cristina Gheorghiu și Marcel Avram (4 mai 2010, ora 18.00, la Casa de Cultură „Taras Sevcenko”)
* Vernisajul expoziției de fotografie „România pitorească”, a Asociației Fotografilor din România (4 mai 2010, ora 10.00, la Casa de Cultură „Taras Sevcenko”).

Sursa: site-ul Ministerului Culturii si Patrimoniului National
Foto: www.trupa-atelier.ro