miercuri, 23 iunie 2010

La recensământul de anul viitor, membrii comunității volohe din Ucraina se vor declara români

Prefectul Sandu Pocol si presedintele Mircea Man s-au intalnit miercuri, 23 iunie, cu Maria si Vasile Horvat, reprezentanti ai comunitatii volohe ce traieste in Ucraina, care au venit pentru prima data in Romania. La discutii au fost prezenti Teodor Ardelean, consilier judetean, directorul Bibilotetecii Judetene, profesorul Ilie Gherhes, deputatul ucrainean Mihai Botos si Adrian Marchis, jurnalist la Radio Romania, cel care a descoperit de altfel comunitatea.

Comunitatea voloha traieste la aproximativ 200 kilometri de judetul Maramures. Volohii (cuvant derivat din romanescul valah sau vlahi) vorbesc limba romana, insa nu exista un document oficial care sa certifice aceasta comunitate. Volohii traiesc la limita saraciei, fara a avea vreo legatura cu tara noastra sau cu alte comunitati din Ucraina. Fara scoala sau biserica in limba romana, volohii din satele Poroscovo si Mircea au pastrat, aproape inexplicabil, un dialect al limbii romane. Sunt 11 sate situate la poalele muntilor Carpatii Padurosi in care traieste aceasta comunitate. Vasile Horvat a declarat ca traditia s-a pierdut in timp. Exista mai multe teorii legate de existenta comunitatii, dar pana ce va apare una documentata, oficiala, e greu de acceptat o varianta sau alta.

Horvat a spus ca doreste infiintarea unei scoli, cu predare in limba romana, pentru a pastra si transmite generatiilor viitoare limba stramoseasca. Maria Horvat a declarat ca nu a stiut nimic de existenta Romaniei, de faptul ca exista o tara in care limba oficiala este atat de apropiata de a lor. N-a auzit nici de faptul ca in Ucraina traieste o mare comunitate de romani, iar in tara lor, destul de aproape de ei, se afla 13 localitati romanesti.

Autoritatile maramuresene au promis sprijin volohilor

Prefectul si presedintele au promis sprijin pentru primirea intr-o tabara de vacanta din Maramures a 20 de copii si a unui insotitor din comunitatea voloha. De asemenea, vor fi initiate demersuri pentru donarea de carti in limba romana, calculatoare si CD-uri cu muzica romaneasca. Mihai Botos, deputat in Rada Ucraineana, a precizat ca la recensamantul de anul viitor, membrii comunitatii se vor declara romani, pentru a putea beneficia mai usor de sprijinul Romaniei. MirceaMan< “Avem toata deschidere si ne vom implica pentru a va sprijini si va cunoaste mult mai bine. Vom organiza un spectacol folcloric al Ansamblului Transilvania in comunitatea dumneavoastra si vom face toate demersurile necesare pentru obtinerea pasapoartelor necesare copiilor ca sa isi poata petrece vacanta la noi”. Teodor Ardelean a precizat ca gestul de a primi copiii intr-o tabara din Maramures este de apreciat. “Autoritatile maramuresene traiesc un moment istoric, fiind primii reprezentanti ai administratiei publice din Romania care se intalnesc cu membrii comunitatii volohe din Ucraina. Universitatea de Nord si Bibiloteca Judeteana vor initia cercetari lingvistice pentru a studia limba, traditiile, portul, mestersugurile acestei comunitati”, a spus Ardelean. Si daca tot au venit pentru prima data in Maramures, Mircea Man si-a cinstit oaspetii cu albume cu judetul si CD-uri cu muzica populara romaneasca. Prefectul Pocol le-a inmanat doua diplome de recunoastere, prin care se atesta calitatea de a fi primi reprezentanti ai comunitatii volohe care au vizitat Maramuresul. Lui Vasile Horvat, prefectul i-a prins in piept o insigna cu drapelul Romaniei.

Sursa: www.Sighet-Online.ro

luni, 21 iunie 2010

Concurs pentru tinerii români de pretutindeni


Departamentul pentru Românii de Pretutindeni organizează, în perioada 8 iunie – 8 iulie 2010, concursul de clipuri video şi aplicaţii multimedia “De ce iubesc România”. Competiţia se adresează tinerilor etnici români din afara graniţelor, cu vârste cuprinse între 14 – 21 de ani.

Regulamentul concursului:

* Tema concursului: “De ce iubesc România”.
* Cerinţe: realizarea unui clip video sau a unei aplicaţii multimedia cu o durată de maximum 3 minute, în format mpeg, avi, divx, mov sau wma.
* Participanţi: etnici români din afara graniţelor naţionale, din toată lumea, cu vârste cuprinse între 14 şi 21 de ani.
* Persoanele care doresc să se înscrie la acest concurs pot forma o echipă de maximum 3 membri, care să realizeze un material vizual (clip video sau aplicaţie multimedia) şi să elaboreze un scurt sinopsis (o descriere scurtă a materialului înaintat).
* Sunt acceptate în concurs doar proiectele înscrise până pe data de 8 iulie 2010.
* Clipul video sau aplicaţia multimedia va fi trimisă pe adresa comunicare@dprp.gov.ro sau prin intermediul portalului www.transfer.ro şi va fi însoţit(ă) de:

1. - o scurtă descriere a membrilor echipei (nume, vârstă, adresă, e- mail, telefon),
2. - sinopsis,
3. - descrierea proiectului (obiective, concept, mijloace de realizare).

* Proiectele vor fi evaluate de un juriu format din reprezentanţi DRP, ICR şi TVR.
* Rezultatele concursului vor fi anunţate pe data de 15 iulie 2010, pe pagina de internet www.dprp.gov.ro.

Câştigătorii vor fi invitaţi să participe la şcoala de vară “Comunităţi româneşti şi identitate europeană”, care se va desfăşura în Delta Dunării, în perioada 16 – 22 august 2010 şi vor avea ocazia să viziteze cele mai importante obiective turistice ale României.

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni şi Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret vor suporta integral costurile de participare.

VIDEO: http://www.dprp.gov.ro/concurs-pentru-tinerii-romani-de-pretutindeni/

Sursa: www.dprp.gov.ro

vineri, 11 iunie 2010

Burse de studii pentru etnicii români din Ucraina


Admiterea se va desfășura de către comisia mixtă româno-ucrainiană, în localitățile Slatina 5 iulie , Cernăuți 7 iulie și Odessa 9 iulie.

Preselecţia candidaţilor la studii se efectuează pe baza unui interviu cu candidatul, a mediei care rezultă din actele oficiale de studii şi a următorului set de documente:

a) cerere de înscriere;

b) copii legalizate după actele de studii obţinute şi foile matricole cu traducerea în limba română;

c) copie legalizată după certificatul de naştere cu traducerea în limba română.

d) copie după cartea de identitate;

e) certificat medical, care să cuprindă investigaţiile medicale, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

f) o fotografie 3x4

Bursierii beneficiază de cazare gratuită în căminele studențești și de următoarele tipuri de burse:

a) pentru elevi si studenti - echivalentul in lei al sumei de 65 de euro/luna;
b) pentru masteranzi, medicii aflati la specializare si cursantii aflati la stagii de specializare/perfectionare postuniversitara - echivalentul in lei al sumei de 75 de euro/luna;
c) pentru doctoranzi - echivalentul in lei al sumei de 85 de euro/luna.

În cazul în care locurile nu ajung acestea vor fi suplimentate pentru ca orice tânar etnic român care dorește să poată studia în România cu bursă.

În scurt timp pe pagina Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului va fi afișat calendarul exact al admiterii și celelate informații necesare. În vederea sprijinirii etnicilor români care vor sa studieze în România, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni pune la dispoziția acestora, pentru informații suplimentare, adresa de e-mail sprijin.admitere@dprp.gov.ro Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza.

Aici găsiți repartizarea pe Universități a locurilor pe universități și programe de studii - www.lsgalati.ro/csbb/images/locuri-ucraina.pdf

Sursa: www.basarabeni.ro

luni, 7 iunie 2010

Între festivalul românesc şi amintiri de dincolo de Tisa


În frumoasă zi de Rusalii, caldă şi senină, am trecut din nou peste Tisa.
La orele amiezii, în PTF Sighet- Slatina, erau la datorie doar poliţiştii de frontieră şi vameşii, iar dincolo, vameşii şi grănicerii ucraineni.

În zi de mare sărbătoare, lumea era la biserică, nu la lucru, pe pod! Doar invitaţii şi parte din cei care au neamuri la Biserica Albă erau în trecere pe aici, spre Festivalul regional al creaţiei populare româneşti din Transcarpatia. Un festival anual itinerant, ajuns la ce-a de-a XX-a ediţie, dacă luăm în calcul şi primele ediţii în care festivalul s-a numit "Mărţişorul".
Străbătând pe jos drumul de la Sighet la Slatina, i-am văzut trecând pe vicepreşedintele CJ Satu Mare, pe directorul Centrului Creaţiei de acolo, pe primarul Sighetului, Eugenia Godja, municipiu aproape înfrăţit cu oraşul Slatina (Solotvino), pe Gheorghe Turda, sigheteanul octogenar născut la Biserica Albă, pe universitarul clujean Nicolae Hodor, pe directorul Casei de Cultură din Sighet, Vasile Muste, pe îndrăgita solistă de muzică populară, Anghelina Lungu-Timiş, consilieri locali din Sighet , pe prof. Dumitru Coreniuc, huţul din Bistra, pe primarul din Vadul Izei, pe directoarea Casei de Cultură din Negreşti etc.
Pe şosea, nici un localnic. Magazinele sunt închise. Pe terasă la "Maramureşul”, câţiva muşterii, la o bere. Doi boschetari deja lălăiau.
Am vrut să merg pe jos , vreo 4 km, din Slatina până la Biserica Albă, să refac drumul copilăriei străbătut la pas prin anii ‘60, între cele două aşezări.
Slatina, oraşul minier de pe un bulgăre de sare, are centrul vechi neschimbat. Aproape toate casele sunt aceleaşi şi la fel ca în urmă cu 4-5 decenii. Şi drumul a rămas de atunci, pavat cu piatră cubică, dar denivelat din lipsă de meseriaşi. Şi bariera tot acolo e şi parcă şi trenurile sunt tot alea. Lipseşte doar marfarul cu 40-50 de vagoane, care trecea de două ori pe zi prin Slatina spre Rahău şi mai departe prin România (Câmpulung la Tisa, Sighet, Valea Vişeului). Îmi era dor să privesc Sighetul de pe dealul Sighetului, cum îi zic localnicii dâmbului pe care suie şoseaua. De acolo se vede şi azi aceeaşi panoramă a oraşului, azi municipiu, din stânga Tisei. Din stânga Tisei, de unde priveam în copilărie, prin gardul de sârmă ghimpată dâmbul şi maşinile şi casele şi oamenii din Ucraina, care vorbeau româneşte. Mai exact din Rusia, pentru că aşa îi ziceam noi fostei URSS, cu care ne învecinam la nord. O ţară în care am ajuns odată traversând pe jos podul de cale ferată îngustă Sighet- Biserica Albă şi altă dată cu trenul, Sighet-Suceava-Cernăuţi- Slatina.
Asta povesteam cu Gheorghe Opriş, preşedintele primei Asociaţii social culturale a românilor din Transcarpatia, "George Coşbuc", care a organizat primele ediţii ale acestui festival, pentru aprobarea căruia Vasile Ona Jotu a făcut multe deplasări pe la oficialităţile statului ucrainean.
În zona din care se vede foarte bine Sighetul fără gropi, fără băltoace, s-a ridicat o benzinărie şi un restaurant. Dar n-am observat vreodată un maramureşean,un sighetean, să facă 20 de metri spre marginea de sud a parcării, să vadă oraşul cu splendorile sale, inclusiv sub luminile nopţii. Toţi se grăbesc să facă plinul în rezervor sau burdihan şi viso!
Continuând drumul, mi-am amintit că de Paşti, am fost aici cu un francez născut la Sighet. După ce a văzut toată minunăţia oraşului în care a copilărit, a intrat în restaurant întrebându-mă cum se zice pe ruseşte la bere. I-am spus să o întrebe pe ospătară, în limba română. Aceasta i-a răspuns: de care vreţi?
Coborând panta pe marginea şoselei pe care se circulă în draci, am ajuns la prima uliţă, care ducea cândva spre podul de la Cămara. Acolo, era hăt de mult, un bold, de unde cu o rublă îmi cumpăram un kil de bomboane , iar mai apoi două pacuri de ţigări. Azi, acolo tronează statueta Sfintei Fecioare, loc de închinăciune. Reamintesc:în Biserica Albă, ca de altfel în întreaga Uniune, până la venirea lui Gorbaciov, religia nu era văzută cu ochi buni. De aceea au proliferat clandestin sectele religioase. Cei care nu au apucat să devină neo-protestanţi, au trecut după 1989, cu toţii la cultul greco-catolic, aşa cum au fost strămoşii besermenilor înainte de ocupaţia sovietică.
Pe şoseaua şerpuită, doar curbele au rămas aceleaşi şi o casă sau două, din lemn, păstrate ca amintire. Majoritatea construcţiilor din beton, cărămidă, inox, marmură sunt realizate după 1970, dar în fiecare curte vezi înnoiri, renovări, refaceri. Dacă unul şi-a tras gard de argint, vecinul îl face din aur. Dacă unul are vilă cu 12 camere, celălalt îşi face cu 20. Secretul bunăstării românilor din Biserica Albă este nu numai hărnicia bărbaţilor, care au trudit ani mulţi prin Siberia şi întinsa Rusie, dar şi spiritul de negoţ al femeilor. Unele din ele au făcut bani buni din schimbul de mărfuri dintre orient şi occident sau din comercializarea seminţelor de floarea soarelui sau dovleac pe pieţele din Moscova sau Siberia, pe un frig de minus 30 de grade, adesea.
Pe primărie, sunt arborate drapelele naţionale ale Ucrainei şi României, populaţia fiind aici de 99 procente românească. Lângă Şcoala de gradele 1-3 cu predare în limba română, tronează bustul lui Mihai Eminescu. Şcoală pe are nu mi-o mai amintesc din exterior, dar ştiu că am frecventat-o vreo 3 zile, când eram printr-a VI-a, cu prietenul de atunci, Mihai a Hâdului. După oşcolă, umblam după fete şi dohăneam ca feciorii. M-am îndrăgostit atunci de colega noastră, frumoasa Mariana Negruţului, dar cred că ea n-a aflat niciodată!
În faţa Centrului multicultural, maşini parcate în păr. Lume, lume. Primarul Gheorghe Berinde abia reuşea să-şi întâmpine oaspeţii, că atât de mulţi au venit. Tăţi huc, deodată.
Scena în aer liber era flancată de cele două drapele naţionale, inspirat reconstituite pe două panouri imense ce mascau astfel ruina nouă din spate.
Copiii de grădiniţă şi cei din ciclul primar , îmbrăcaţi în straie tradiţionale maramureşene au deschis festivalul cu un montaj dedicat mărţişorului şi mamei, semn că în martie, "Mărţişorul besermenilor" nu s-a mai ţinut din lipsă de piţule.
În tabloul următor, s-au adresat mulţimii oficialii din Ujgorod, Rahău, Teceu, primarii români şi cei din stânga Tisei.
Printre corturi, la tarabe: spectatorii care n-au mai încăput pe bănci. Cu o ureche ascultau comesenii, cu alta cântăreţii de pe scenă. Cu un ochi se uitau într-acolo şi cu altul la votcă sau zacuscă (ceva de îmbucat). Localnicii povesteau de Siberia sau de stagiul militar făcut la sovietici.
Aproape 3 ore, au evoluat în faţa noastră formaţiile artistice ale şcolilor româneşti din Biserica Albă, Slatina, Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Strâmtura, Topcina, Plăiuţ, Bouţul Mic, Cărbuneşti, Dobric, Bouţul Mare, dar fi ansambluri ucrainene din Bocicoi şi Rahău. Din stânga Tisei au cântat Anghelina Lungu-Timiş, Ani Ardelean ş.a.
Gheorghe Opriş îmi spunea că Centrul Regional de Cultură pentru minorităţi Naţionale Ujgorod a contribuit cu aproape 7 mii de griveni la susţinerea acestui festival, prin Asociaţia "Coşbuc":afişe, invitaţii, premii(3 video-playere, 5 expreso-cafea, 7 ceainice).
Aici i-am întâlnit şi pe ceilalţi 2 preşedinţi, dr. Ion M. Botoş şi dr. Vasile Iovdi, pe Elvira Chilaru de la Televiziunea Ujgorod, dar şi alţi foarte mulţi prieteni. Directorul Şcolii din Bouţul Mic, tot Gheorghe Opriş îl cheamă, mi-a prezentat o elevă, viitoare speranţă a cântecului popular maramureşean, despre care voi scrie separat.
Dintre prieteni am fost răpit de Anghelina Lungu şi Vasile Muste, care m-au recuperat de pe drumul principal pe care încercam să-l parcurg pe jos şi în sens invers. Mai ales că ploaia s-a speriat şi a fugit pe păduri, să spele rusalcele.
Acasă, la familia Gheorghe Buga, unde găzdoaia este o veche admiratoare şi prietenă a Anghelinei, am aflat că domnul şi feciorul au lucrat cândva în Krasnodarsk, la marginea lumii. Acum feciorul e stabilit la Moscova şi nu vrea să vină acasă, mai cu seamă că soţia sa e procuror, acolo.
În timp ce noi povesteam, femeile roboteau prin bucătărie. Ştiam că în dreapta Tisei, nu se pune nimic pe masă, înainte de mâncare. Şi am zis cu voce tare:mi-e sete. Pot bea şi înainte de mâncare. Ileană, adu o bancă! Zice soţul. Dar eu ştiam că în bancă nu se ţin lichidele la care visam. Aşa că, am primit din bancă (borcan mare) un pahar de compot!
Asta, ca aperitiv pentru şoferi.
Numai că şofer era Vasile Muste, poetul.

Florentin NĂSUI, Graiul Maramuresului