sâmbătă, 20 aprilie 2013

“Românizarea” nord-bucovinenilor


Multe lucruri năstrușnice și necugetate (să nu zic absolut stupide) am auzit și am citit până acum despre românii din ținutul nostru. Motivele apariției lor sunt ușor înțelese și explicabile, căci nimic nu răsare din senin. În spatele fiecărei dezinformări sau denaturări se ascund anumite interese. Dar larma ridicată în legătură cu faptul că în câteva localități din regiune a fost aplicată legea cu privire la statutul limbii române, atribuindu-li-se acestor cazuri unice amploarea de „românizare” a Bucovinei, mi se pare cu totul neîntemeiată și lipsită de sens.
În primul rând, ne face să ne întrebăm cum poate fi „românizată” Bucovina, dacă partea cea mai mare din teritoriul ei se află în România și este populată de români? În al doilea rând, cine și cum ar fi în stare să românizeze satele Voloca, Mahala, Iordănești, Pătrăuți, localitățile din raionul Herța și multe altele, dacă populația lor e aproape sută la sută alcătuită din români, iar portul, tradițiile, graiul, folclorul, arta populară sunt de sorginte românească. E ca și cum am spune că se rusifică Centrul spiritual al ortodocșilor de rit vechi de la Fântâna Albă, raionul Hliboca, sau se polonizează Crăsnișoara Veche, Panca, cătunul Arșița, pentru că în școlile de acolo au fost introduse lecții facultative de limbă și istoria culturii poloneze.
Continuarea articolului poate fi citită AICI


luni, 1 aprilie 2013

72 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă


Astăzi se împlinesc 72 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, în care, într-o sigură noapte, aproape 3.000 de români au fost executați de trupele ocupante sovietice.
Parlamentul României a decis, în 2011, ca ziua de 1 aprilie să fie declarată Ziua națională în memoria românilor victime ale masacrului de la Fântâna Albă și din alte zone ale deportărilor, foamei și alte forme de represiune organizate de sistemul totalitar sovietic în Ținutul Herta, nordul Bucovinei, și întreaga Basarabie.
În urmă cu 72 de ani, la data de 1 aprilie 1941, în teritoriile românești ocupate de trupele sovietice și care astăzi se află pe teritoriul Ucrainei, NKVD-ul (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne) a lansat zvonuri potrivit cărora s-ar permite trecerea graniței în România. Drept urmare, mulți români din aproximativ zece sate de pe malul Siretului s-au îndreptat către frontieră, dornice să ajungă în Țară.
La mai puțin de trei kilometri de locul de graniță, mai exact în localitatea Fântâna Albă, grănicerii sovietici i-au somat pe români să se oprească, după care au tras în plin, secerându-i cu mitraliere.  Cei care au supraviețuit au fost urmăriți și spintecați cu sabia, iar, după masacru, atât morții, cât și raniții au fost aruncați în gropi comune, dinainte pregătite.
Puținii români care au supraviețuit au fost arestați de trupele NKVD la Adâncata și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din localitate și aruncați de vii într-o groapă comună, care nu a fost acoperită cu pământ, ci cu var nestins, pentru a mări suferințele oamenilor.

Comucidul sovietic din Nordul Bucovinei


COMUCIDUL SOVIETIC în satul Mahala din Bucovina (genocidul comunist din anul 1941)
I. Masacrul de la Lunca
6-7 februarie 1941
II. Deportările în Siberia
20/21 iulie 1940
22 mai 1941
12/13 iunie 1941
Ce este comucidul
În zilele noastre, au devenit de largă folosință termenii holocaustși terorism, care definesc foarte bine, - într-un singur cuvânt - crimele comise împotriva evreilor și crimele făcute de teroriști, cu scop de exterminare. Aceste expresii ușurează mult  comunicarea între oameni și fac ușor de înțeles categoria crimelor despre care se vorbește. Azi, toată lumea le cunoaște semnificația.
Nu există o asemenea sintagmă pentru definirea crimelor făcute de comuniști, în numele ideologiei comuniste, începând cu asasinarea  familiei Imperiale a Țarului Nicolae al II-lea și continuând cu asasinarea celor 22.000 de ofițeri polonezi la Katyn, uciderea țăranilor în timpul colectivizării forțate – prin înfometare deliberată sau împușcare – (vezi Holodomorul, înfometarea deliberată din Ucraina), și în ce ne privește, crimele de la Lunca și  Fântâna Albă și genocidul deportaților în Siberia.
De aceea, nu trebuie să surprindă pe nimeni  apariția sintagmei care lipsea:  comucidul.
Această sintagmă definește  tot, cu un singur cuvânt, crimele făcute de comuniști sau în numele ideologiei comuniste, sub orice formă și în orice loc s-au comis.
Articolul complet poate fi citit AICI